JOMA - JSport.roJSport.ro

Am citit de curând un interviu cu Marin Barbu, antrenorul acelei echipe a Forestei care, în anul 2000, o bătea pe Dinamo cu 5-4, revenind de la 0-4.

Printre altele, „Magiun” se referea la interdicția de a paria impusă fotbaliștilor prin regulamentele de ordine interioară ale cluburilor.

Hulea Install - Extinderi conducte, bransamente, verificari, revizii, ISCIR, instalator autorizat ANREHulea

„Chiar nu văd care este problema dacă un fotbalist care joacă în România pariază pe Premier League, pe Bundesliga, pe tenis sau pe alte sporturi. Chiar nu înțeleg ce deranjează! Să fim serioși! Dacă un fotbalist vrea să parieze, sunt 7000 de variante să o facă și nu poate să îl prindă nimeni! Sunt de acord să nu parieze pe competiția în care joacă. Dacă o face, să fie penalizat drastic, culminând cu închisoarea. Dar, dacă joacă pe competiții pe care nu le poate influența, de ce să nu parieze? Hai să îți spun o poveste: pe vremea lui Ceaușescu, fotbaliștii puteau să parieze la Pronosport, nu îi oprea nimeni. Unul prinsese 12 rezultate și ultimul meci era meciul lui, la care pariase pe egal. El a înscris golul victoriei în acel meci!”, a spus Barbu.

Este ușor de păcălit regulamentul

În sfârșit, cineva din lumea fotbalului a pus punctul pe „i”: dacă un fotbalist vrea să parieze, există o mulțime de modalități prin care să o facă fără să fie prins. De exemplu, dă biletele unui prieten, iar acesta le depune la o agenție offline. Sau acel prieten își face cont la Betano sau la Fortuna și joacă ce îi dictează fotbalistul. Așa cum bine spunea tot Marin Barcu, această interdicție este „poveste de adormit copiii”.

Să spunem că un jucător își deschide cont la a agenție de pariuri online. Fiind ceva la vedere, toate pariurile sale vor putea fi monitorizate, iar casa de pariuri poate alerta autoritățile dacă respectivul pariază pe competiția în care activează. Implementarea interdicției în toate regulamentele de ordine interioară ale cluburilor spune totul despre o politică de genul „hai să ne facem că luptăm împotriva corupției în sport”.

Condamnat la închisoare în urma instrumentării dosarului Bochum, olandezul Paul Rooij, membru al unei rețele bine puse la punct care truca meciuri, a declarat de după gratii: „Abia aștept prima investigație adevărată. Nu vreau ca oamenii să creadă că trucarea de meciuri nu există. E mai prezentă decât crede lumea, dar șefii mari din fotbal nu vor o anchetă serioasă. Știu și motivul”.

Dar șefii mici vor să se știe de blaturi?

Nu este vorba numai despre șefii mari, ci și de șefii mici, de la cluburi. Cel mai serios caz instrumentat de Comisia de Integritate a FRF în ultimii zece ani a avut în prim plan conducerea clubului Gloria Buzău. Dovezile şi mărturiile îi încriminau în principal pe antrenorul Ion Viorel şi pe Dan Tulpan, preşedintele clubului Gloria Buzău, aceştia făcând însă parte dintr-un angrenaj uriaş, care mai cuprindea mafioţi turci, dar şi antrenori, conducători de club şi zeci de jucători români. Reţeaua ar fi trucat nenumărate partide oficiale şi amicale în perioada iulie 2014 – mai 2015. Era pentru prima oară în istoria fotbalului românesc când o anchetă atacă această zonă întunecată și, până acum, cazul a rămas singular.

FRF nu a descoperit nimic pe cont propriu

Deși în ligile inferioare se pariază în stil barbar, respectiva Comisie de Integritate nu a mai produs niciun dosar serios. Doar fostul dinamovist Alexandru Bălțoi a fost suspendat din activitatea sportivă după ce antrenorul Daciei Unirea Brăila a spus public că acesta i-ar fi propus niște bani în schimbul unui blat. Oamenii angajați de FRF pentru a combate corupția în fotbal nu au descoperit nimic pe cont propriu.

Deci, de ce nu au voie să parieze fotbaliștii, când ei oricum pariază? Interdicția este valabilă și pentru antrenori. Cu toate astea, există mărturii cum că Marius Șumudică avea teancul de bilete de pariuri pe bordul mașinii. Paria un prieten în locul său. Și nu știe nimeni de pariurile online. Îl putea opri cineva pe acel amic să joace la Winmasters (de exemplu)? Poate că dacă totul ar fi la vedere, ar fi mai bine atât pentru casele de pariuri, cât și pentru pariori, dar și pentru lumea sportului în general. Ar exista mai puțină suspiciune și mai mult control asupra acestui fenomen.

Apropo, cine crede că fotbaliștii câștigă pe linie la pariuri se înșeală. Nu este suficient să te pricepi la sportul pe care pariezi. Trebuie să ai inspirație, plus noroc. Altfel, tot mai mulți jucători din ligile inferioare s-ar lăsa de o meserie care le aduce câteva sute de lei pe lună și ar deveni pariori profesioniști.

Joma - JSport.roJSport.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.