JSport.roJSport.ro
Camora cu cupa
FOTO Facebook Mario Camora

Mário Jorge Malino Paulino, alias Camora, este „ultimul mohican” din rândul CFR-iştilor care au evoluat în Champions League şi îmbracă şi astăzi culorile echipei.

Câştigător al titlului în 2012 cu CFR Cluj, căpitanul “feroviarilor” şi-a trecut recent în cont cel de-al doilea trofeu, Cupa României şi visează „tripla”, care s-ar putea concretiza dacă va trimfa alături de „feroviari” şi în Supercupă.

În cinci sezoane la CFR, Camora a trecut prin toate stările, de la extazul câştigării titlului și obținerea a 10 puncte în CL la agonia insolvenței în care se află clubul. Fotbalistul care schimbă în această toamnă prefixul (va împlini 30 de ani) a rămas unul din puținele repere de stabilitate din Gruia, atât ca evoluții, cât și ca autoritate în rândul jucătorilor.

Chiar dacă unii din coechipierii săi cu care a triumfat pe Old Trafford s-au transferat ulterior la echipe puternice și chiar au simțit din nou gustul Champions League, “omologul” său din banda dreaptă, Ivo Pinto, fiind cel mai bun exemplu, Camora este mulțumit cu propriul traseu.

Puțini știu că de la 16 la 18 ani, tânărul Mário a muncit 9 ore pe zi și abia apoi se antrena și probabil și mai puțini cunosc faptul că fotbalistul a atras atenția cluburilor mari din Portugalia pe când evolua ca extremă.

În contextul recent disputatei finale de Liga Campionilor, ultimul supraviețuitor al formației CFR-ului care îi învingea pe Giggs și Rooney la ei acasă și aducea României cele mai multe puncte în această competiție, Mário Camora, a acordat un interviu pentru Cjsport.ro.

Fotbalistul vorbeşte despre parcursul său ca fotbalist, ofertele pe care le-a avut, cele mai frumoase amintiri din Gruia şi din Champions League, evoluţia din campionatul intern şi adversarii cei mai dificili din Liga 1. În încheiere puteţi afla cum vede căpitanul portughez al CFR-ului naţionalele României şi Portugaliei, calificate la Euro.

Ești singurul CFR-ist din actuala echipă care a jucat în ultima campanie de Liga Campionilor(Mihai Mincă a fost lista UEFA, dar nu a jucat, n.red.). Care a fost prima senzație când ai păşit pe teren într-un meci din Champions League?

Senzaţia a fost foarte bună; am venit la CFR pentru că era un proiect bun, un proiect în care ne propuneam să câştigăm campionatul, ştiam deja din Champions League de ei, de jucătorii portughezi, de antrenori. Jorge Costa m-a sunat să vin şi eu aici şi am simţit că putem să avem succes, era cel mai bine şi pentru mine, gândindu-mă că voi avea  şansa să joc în Champions League, unde toţi jucătorii visează să evolueze. Mă bucur că am venit, aici am câştigat primul meu titlu.

Care a fost meciul din Champions League care ţi-a lăsat senzaţia cea mai plăcută?

Cred că în play-off, jocul de acasă cu Basel. Când am terminat meciul (şi CFR a obţinut calificarea în grupele Ligii Campionilor, n.red.) am avut certitudinea că voi juca în Champions League. Ştiai că sută la sută vin 2-3 echipe mari din Europa, aveai sentimentul acela că eşti în faza grupelor, unde trebuie doar să te bucuri de meciuri şi să conştientizezi că este o oportunitate unică să fii acolo, că va fi un moment pe care nu îl uiţi toată viaţa.

Ce v-a lipsit ca să treceţi în primăvara europeană a Ligii Campionilor? 

În grupe întâlneşti echipe mari, cu alt buget şi potenţă financiară, ca Manchester, Galatasaray. Când a venit Braga ne-am bucurat că jucăm cu o echipă din Portugalia, deoarece am vrut să demonstrăm şi noi că avem valoare, de când am plecat. Cred că asta e normal în orice ţară, când pleci în altă parte şi faci cum am făcut noi, câştigând campionatul, eşti mai valorizat decât atunci când ai fost acasă. Ne-am bucurat când a venit Braga, mulţi jucători am jucat în Portugalia în anul premergător şi ne-am bucurat că am învins o echipă din Portugalia, pentru că am demonstrat că aveam valoare să rămânem, dar din păcate ei caută numai jucători din străinătate.

Ce v-a lipsit totuşi?

Dacă te uitai înainte de grupe și vedeai Manchester, Galatasaray, Braga, era normal ca primele două să fie Manchester şi Galatasaray. Oricum am făcut foarte mult, Braga jucase finală de Europa League, toată lumea zicea că noi nu avem nicio şansă să ne calificăm. Un ziar portughez titra că Braga are deja şase puncte (cu CFR, n.red.), numai o victorie cu Galatasaray sau Manchester îi mai trebuie. M-am bucurat că am reuşit 10 puncte şi o victorie istorică pe Old Trafford, chiar dacă din păcate nu ne-am calificat.

După campania reuşită de Champions League au fost câteva transferuri importante de la CFR, Sougou, Bastos, în vara care a urmat şi Ivo Pinto, s-a vorbit şi de Felgueiras. Pentru tine au existat oferte concrete?

Am avut câteva oferte concrete şi acum, dar mă simt foarte bine la club, m-am obişnuit deja aici, acum stau mai mult aici decât în Porugalia, îmi place clubul, oraşul, mi-am făcut mulţi prieteni şi nu a meritat să plec la altă echipă ca să mai câştig 2.000-3.000 de euro în plus, ceea ce nu e totdeauna cel mai important, vrei să rămâi unde te simţi bine, unde îţi place. Dacă era diferenţă dublă de salariu, normal că luam în calcul, avem o viaţă scurtă ca profesionişti, dar cu 2.000-3.000 de euro în plus, cum am avut şi în iarnă, nu a meritat să merg dintr-un loc unde mă simt foarte bine.

Îl invidiezi pe “omologul” tău de pe banda opusă Ivo Pinto, care a ajuns la Dinamo Zagreb, unde a luat două titluri, evoluând din nou în Champions League, după care a ajuns în Premier League?

Când a venit Ivo Pinto le-am spus şi câtorva jucători şi lui, după ce l-am văzut, că în puţin timp va ajunge la naţionala din Portugalia şi la scurt timp a fost chemat şi mă bucur pentru el, deoarece este un profesionist excelent. Muncește la fiecare antrenament ca într-un meci şi are o calitate extraordinară, aleargă toată partida, e agresiv, are viteză şi am spus că va ajunge în puţin timp la naţională şi mă bucur că a ajuns la un nivel mare.

Ţi-ai fi dorit şi tu un parcurs similar?

Normal, dar eu mă bucur cu parcursul pe care l-am avut eu, am jucat la amatori până la 18 ani şi într-un an am ajuns în prima divizie în Portugalia. Mă bucur pentru asta. A fost mai diferit decât la Ivo Pinto şi alţi jucători, Beto şi alţii, care au avut altă şcoală, au jucat la Sporting, Ivo Pinto era de formaţie de la Porto, a evoluat în naţionalele Under 19, Under 21. Eu mă bucur, deoarece până la 18 ani am jucat numai în oraşul meu, am lucrat de la 16 până la 18 ani, de la 8 dimineaţa până la 17.30 şi după aceea mergeam şi eu să fac antrenament la 19.30, ajungeam acasă la 22.00 şi a doua zi începea iar ziua de muncă, aşa că mă bucur că am ajuns unde am ajuns eu.

În ce domeniu ai lucrat?

La o firmă de termopane. Am stat la liceu până la 16 ani, cât era obligatoriu, după care am început să muncesc, am vrut să îmi ajut familia, eram doar eu cu mama, ceilalţi fraţi erau deja la casele lor şi lucram de la 8 dimineaţa la 5.30 seara şi după aceea abia mergeam la antrenament; visam însă să ajung la un nivel cât mai mare.

Cum te-a marcat experienţa de simplu muncitor?

Am un respect pentru toată lumea care lucrează, începi la 8 dimineaţa şi termini la 17 şi uneori nici nu îţi ajunge să plăteşti totul acasă, îi respect pe aceşti oameni.

Ce însemna mai exact să joci la amatori, în Portugalia?

Jucam la echipa din oraşul meu, în liga a 4-a, iar câştigătoarea promova în Liga a 3-a, de unde începe sistemul profesionist. Am început să joc la 7 ani, la juniorii echipei, iar la 17 ani am debutat în echipa mare. Jucam extremă stânga şi am marcat 24 de goluri într-un sezon, apoi a venit cineva de la Braga să mă vadă. Am fost la ei la antrenamente și au zis să merg la Valdevez, care era în Liga a 3-a, dar care era un fel de echipa a 2-a a lor şi se afla în apropiere. Am jucat foarte bine într-un amical cu Braga, am rămas la Valdevez în perspectiva unui transfer, dar între timp m-au remarcat cei de la Beira-Mar şi în iarnă, după doar şase luni, au venit direct cu banii şi am ajuns acolo. Am luat campionatul în Liga a 2-a şi am promovat, iar în iarna următoare am fost împrumutat, în Liga secundă, unde am stat tot sezonul, iar la ultimul meci, acasă, am suferit o ruptură de ligament.

Te vedeai vreodată în Champions League, pe vremea când jucai în Liga a 3-a sau a 4-a?

Nu m-am gândit la Champions League, îmi plăcea să joc şi obiectivul meu era să ajung în prima divizie în Portugalia, unde se câştigau şi mai mulţi bani.

Aşadar ai fost remarcat pentru calităţile ofensive… Bănuiesc că idolii tăi erau dintre atacanţi…

Când jucam la juniori aveam cam o medie de 35 de goluri pe sezon. Cel mai mult mi-a plăcut Rivaldo.

Cum ai făcut trecerea la fundaş stânga?

La Beira-Mar le plecase fundaşul stânga, antrenorul m-a testat pe acel post şi am început să joc acolo.

Crezi că ţi se potriveşte mai mult?

Da, este mult mai bine. Ai mai multă responsabilitate, deoarece ai atacantul în faţă şi dacă greşeşti poţi încasa gol. Ca jucător de atac evoluezi mai mult în ofensivă, dar ca fundaş alerg pe toată banda, acopăr partea din spate dar pot să urc şi în faţă.

Aminteai de oferte pe care le-ai avut inclusiv în iarnă, au fost din din România sau din străinătate?

Din România au fost câteva discuţii, a zis şi domnul preşedinte că l-a sunat de la Steaua, s-au interesat, dar cu mine au vorbit numai cei de la Bari şi am vrut să rămân aici, nu am vrut să mă duc.

Nu era o diferenţă spectaculoasă, salarial?

Nu era spectaculoasă, iar clubul de aici mi-a dat Cupa, Campionatul, oportunitatea să joc în Champions League şi acum într-un moment greu am simţit nevoia să rămân la CFR, să ajut clubul să crească, să ajungă la nivelul pe care îl merităm, raportat la ce s-a realizat în ultimii zece ani. I-am spus asta şi domnului preşedinte, când a avut o discuţie cu Bari; cele două părţi au avut totul pregătit cred, mai rămânea doar contractul cu mine. Au fost discuţii până în ultimul moment, când eram în cantonament în Cipru. Cred că se înţeleseseră cu CFR şi pe fondul relaţiei care există între cluburi, cu Răzvan Zamfir acolo, Rada, cu jucător împrumutat de la Bari aici, cred că toţi m-au aşteptat, dar nu am vrut să merg.

Nu îţi era teamă că rămâi la o echipă la care nu şti încotro merg lucrurile, aflată în insolvenţă?

Noi avem încredere în conducere, a fost mai greu sezonul trecut, când eram în zona de retrogradare şi aveam 24 de puncte, dar până la urmă am terminat pe locul 3 (locul 4, dar la egalitate de puncte cu formaţia de pe 3, n.red.) şi am fost încrezători în grupul acesta pe care îl avem, am vrut să rămân să câştig Cupa şi am reuşit; obiectivul meu personal a fost să câştigăm Cupa şi să nu retrogradăm şi cred că grupul nostru a meritat trofeul ăsta. Am început cu „-6 puncte”, tot timpul am pierdut punctele (prin depunctări, n.red.), dacă se adunau eram probabil în play-off. Echipa a muncit, au fost şi suporterii alături de noi în momentele grele, am simţit şi eu nevoia să ajut clubul; am acceptat o reducere a unei mari părţi din salariu ca să rămân din februarie până în iunie şi acum o să mai avem o discuţie şi în funcţie de situaţia clubului, o să decidem dacă mai rămân sau nu.

Din câte ştiu contractul îţi expiră la anul…

Mai am un an de contract, dar urmează să avem o discuţie, eu am propus, preşedintele a vorbit cu mine şi am redus o parte mare mare din salariu până în iunie; dacă rămân va fi un nou contract, sper să facă un efort clubul să rămân aici, vreau să rămân şi să câştig şi Supercupa. Dacă nu, nu e nicio problemă, dacă e mai bine pentru club, o să îmi găsesc o echipă.

Ai mai accepta o nouă reducere salarială?

Mai greu asta, am 30 de ani, mai am 3-4 ani să mai câştig bani, dar am ajutat clubul, toţi cei din conducere ştiu asta şi sper să facă un efort să rămân şi anul acesta.

Ai alte oferte?

Am şi alte oferte, dar prioritatea ar fi 100% aici, vreau să câştig şi Supercupa şi dacă putem să luptăm şi pentru titlu în sezonul următor. Vreau să fiu în continuare şi eu parte din club, să mai scriem o pagină frumoasă din istoria echipei, cu o Supercupă, sper să mai ridic un trofeu cu CFR. Am câştigat Campionatul, Cupa şi mai am nevoie de Supercupă.

Cât de mult s-a schimbat nivelul campionatului şi al echipelor, de la primul tău meci, acum cinci sezoane şi până acum?

camora fazaOpinia mea, de când am venit eu e că a scăzut mult calitatea, cu tot respectul pentru toţi jucătorii, dar calitatea câtorva echipe a scăzut mult. Lucrul acesta este cauzat şi de problemele financiare ale cluburilor respective, deoarece dacă nu ai probleme poţi să aduci jucători cu mai multă valoare şi să plăteşti un salariu mai mare, altfel e greu să îţi vină jucători cu foarte bună calitate pe salariu mic, sută la sută au câteva oferte mai bune şi vor vrea să plece în altă parte. După ce vede toată lumea că sunt câteva cluburi în insolvenţă, cu salarii în întârziere, este şi mai greu, normal că le este frică jucătorilor să vină în România.

Ce adversari ţi-au dat cel mai mult de furcă în Liga 1?

Îmi place să joc cu echipele care trag la titlu, în stadion e mai multă lume şi te simţi jucător şi profesionist adevărat, este adrenalină mai multă, cum s-a întâmplat în Cupă, când fanii lui Dinamo şi ai CFR-ului au făcut o atmosferă foarte frumoasă. În momentele acestea te simţi jucător, vrei să dai totul şi s-a văzut calitatea noastră; abia dacă am pierdut un meci cu echipele din play-off; în general cu echipele de sus am câştigat aproape toate meciurile, de unde se vede calitatea noastră şi respectul adversarilor pentru echipa noastră.

Ca jucători, cine ţi-au pus cele mai multe probleme?

Ar fi Adi Popa şi Matei de la Dinamo (Cosmin Matei, transferat în februarie în Grecia, n.red.), jucători care au jucat în dreapta, cărora trebuie să le acorzi o atenţie mai mare, deoarece sunt periculoşi. Popa e jucător de Steaua, de naţională, e normal că ai nevoie de mai multă atenţie, sunt jucători cu viteză, cu calitate, cred că în România au fost cei mai grei adversari.

Dar în Champions League, unde ai jucat şi mijlocaş, ce adversar te-a impresionat cel mai mult?

Noi ziceam că jucăm cu cinci mijlocaşi dar eram aproape cinci fundaşi. Acolo la Manchester am întâlnit jucători pe care cu un an înainte îi vedeam la televizor şi deodată îi vezi pe teren, eşti aproape de ei, te simţi fericit că joci alături de Rooney, Van Persie, e o senzaţie foarte bună şi un moment pe care nu o să îl mai uit niciodată.

Păstrezi vreun tricou de la vedetele contra cărora ai jucat, cu cine ai făcut schimb?

Cu mulţi, în play-off cu Frey, în Champions League cu Scholes, sunt tricouri pe care le păstrez şi le-am pus în vitrina mea de tricouri, fac o colecţie; şi de la Galatasaray am schimbat cu unii jucători şi mă bucur, sunt amintiri pe care le păstrez.

Chiar dacă nu este Champions League, meciurile dintre CFR şi Universitatea Cluj sunt trăite la foarte mare intensitate. Cum le-ai trăit tu?

Pentru noi, pentru jucătorii lui „U”, pentru suporteri, dar şi pentru oraş era o zi plină de emoţie şi sincer regret că au retrogradat (din Liga 1, n.red.), era frumos că veneau şi mulţi suporteri ai lor şi de ai noştri, era o ambianţă foarte frumoasă pe stadion, să ai toţi suporterii noştri, ai lui „U” Cluj… E o rivalitate mare, cum ştim, dar cum am spus, sper să revină şi ei, să le fie mai bine, pentru club, pentru oraş şi pentru suporteri, care vin la meci. Desigur că eu îmi doresc câştigăm meciurile cu ei, dar sper să revină cât mai repede, să fie frumos pentru toată lumea.

Cu care dintre antrenorii cu care ai lucrat la CFR ai colaborat cel mai bine?

Fiecare antrenor are propriul mod de lucru şi am colaborat bine cu toţi antrenorii care au fost aici. Normal că Jorge Costa m-a luat aici, m-am bucurat de colaborarea cu el, dar nu am avut nicio problemă cu niciunul dintre antrenori şi toţi o ştiu, nu sunt o persoană care caută probleme la antrenori, le respect deciziile, antrenorul e şeful nostru de la vestiare, el ştie pe cine bagă, dacă nu joc normal că sunt supărat, orice jucător e supărat dacă nu joacă, dacă nu e supărat e din cauză că e totuna pentru el dacă joacă sau nu, mie îmi place să joc tot timpul.

Tu în general ai jucat…

Şi când nu joc, ştiu că e mai bine pentru mine să mă odihnesc, antrenorul ştie că îmi place să joc fiecare meci, dar conştientizez că e mai bine pentru mine să mă odihnesc câteodată. Pe Toni Conceicao îl ştiam doar din Portugalia, nu l-am cunoscut personal înainte, dar cred că e o persoană excelentă, la fel ca Baltazar, antrenorul secund, nici pe el nu îl cunoşteam. Sunt doi antrenori de mare calitate, care cunosc fotbal, au jucat la nivel înalt, am vorbit şi cu el în iarnă, i-am zis că vreau să rămân să ridicăm un trofeu şi mă bucur că am ridicat Cupa cu Toni Conceicao şi cu Baltazar.

Care a fost prima senzaţie când ai intrat în vestiarul CFR-ului, cât de diferită era atmosfera faţă de formaţia de la care ai sosit?

Când am ajuns la CFR, normal că era o echipă cu mai multă calitate decât cea de la care am venit (Naval, n.red.), cu care am retrogradat în Portugalia. Erau câțiva jucători portughezi aici când am ajuns, care m-au ajutat şi mă bucur că am învăţat de la ei cum să îi ajut şi pe alţi fotbalişti să se integreze. Când mergi în altă ţară ai nevoie să te ajute cineva, iar dacă vorbeşte limba ta e normal că îl ajuţi, se integrează mai repede în vestiar şi avem nevoie de asta, să fim un grup, ca o familie. Pentru mine asta este cheia succesului, dacă ai un vestiar bun eşti mult mai aproape de succes.

Care îţi este cea mai dragă amintire de la CFR?

Primul titlu pe care l-am câştigat şi apoi Cupa asta, pentru că a fost o perioadă mai neagră pentru club. Mă bucur pentru suporteri, au fost excelenţi, au stat lângă noi, într-o zi de marţi, la 21.30; au plecat de aici 1.500 de suporteri, au stat lângă noi şi am jucat mai mult pentru ei, au făcut o grămadă de kilometri să ne fie alături și nu am vrut să vină acolo degeaba şi să se întoarcă la Cluj supăraţi. Principalul câştig a fost pentru noi cei din vestiar că am dat tot şi pentru suporteri că au fost excelenţi, ne bucurăm pentru ei.

Porecla ta de unde vine?

De la oraşul meu, care se cheamă Samora, toată familia mea a jucat fotbal şi fratele meu când a jucat, era mai micuţ şi în loc să spună Samora a spus Camora şi apoi a rămas Camora.

Se apropie cu paşi repezi Euro 2016, unde sunt calificate şi Portugalia şi România. Portugalia are în componenţă mari vedete, dar adeseori rezultatele sunt puţin sub aşteptări. Care ar fi explicaţia, după tine?

Avem în componenţă fundaşi buni, mijlocaşi, dar cred că lipseşte un vârf central, pentru că Ronaldo a zis că nu se simte cel mai bine în acea poziţie dar a fost folosit adesea acolo. Cred că poziţia respectivă e cea mai mare problemă a echipei.

Pe care dintre naţionalele Portugaliei şi României le vezi ajungând mai sus la Euro?

Cred că Portugalia are o echipă mai puternică, au un antrenor foarte bun, care cred că a fost foarte inspirat când a schimbat sistemul de la 4-3-3 la 4-4-2.

Ce şanse estimezi că are România la Europene?

România are un lot bun, are şanse să iasă din grupe, va avea un meci foarte greu cu Franţa, care joacă şi acasă şi are o calitate net superioară, dar poate să se bată cu Elveţia, şi cred că are mai multă calitate decât Albania, care a fost în grupa Portugaliei în preliminarii.

Din 2011 la CFR

Mário Camora a fost transferat de CFR Cluj în mai 2011 de la Naval, din Portugalia şi a făcut parte din echipa care a câştigat cel de-al treilea titlu din palmaresul clubului clujean, în sezonul 2011-2012. Fotbalistul a fost integralist în toate cele 6 meciuri din grupele Champions League sezonul 2012-2013, când “feroviarii” au obţinut 10 puncte şi au ratat “la mustaţă” calificarea în primăvara Ligii Campionilor, în favoarea lui Galatasaray Istanbul. În 2013 a semnat un nou contract cu CFR, pe 4 ani. Deşi a schimbat mai mulţi antrenori în Gruia, portughezul a fost unul din oamenii folosiţi constant de fiecare dintre aceştia. În prezent poartă banderola de căpitan al echipei. Înainte de CFR, Camora a mai evoluat, în ordine cronologică, la Samora Correia, Valdevez, Beira-Mar, Pampilhosa și Naval, cu care a jucat până în 2011 în prima divizie portugheză.

În insolvență din februarie 2015, CFR Cluj a terminat pe locul 4 în play-out și pe 10 la general clasamentul Ligii 1 de fotbal seyonul 2015-2016, dar a câștigat Cupa României, unde a învins în finală, la penalty-uri, Dinamo București.

Meciurile CFR-ului în sezonul 2012-2013 din Champions League

Braga – CFR 0-2

CFR – Manchester United 1-2

Galatasaray – CFR 1-1

CFR – Galatasaray 1-3

CFR – Braga 3-1

Manchester United – CFR 0-1

Articol scris de Ovidiu Cornea

Joma - JSport.roJSport.ro

1 COMENTARIU

  1. […] „Mai am un an de contract, dar urmează să avem o discuţie, eu am propus, preşedintele a vorbit cu mine şi am redus o parte mare mare din salariu până în iunie. Dacă rămân, va fi un nou contract, sper să facă un efort clubul să rămân aici, vreau să rămân şi să câştig şi Supercupa. Dacă nu, nu e nicio problemă, dacă e mai bine pentru club, o să îmi găsesc o echipă. Nu cred că aş accepta o nouă reducere salarială, mai greu asta. Am 30 de ani, mai am 3-4 ani să mai câştig bani, dar am ajutat clubul, toţi cei din conducere ştiu asta şi sper să facă un efort să rămân şi anul acesta”, declara Camora în urmă cu o lună, într-un interviu pentru CJSport.ro. […]

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.