JSport.roJSport.ro
fotografii: Zoli Cantor

Se presupune că prima dragoste nu se uită niciodată. Așa o fi. Cert e că, în fotbal, primul pas spre marea performanță rămâne întipărit în memoria unui club care își iubește eroii. În cazul de față, vorbim despre generația CFR-ului de la mijlocul anilor 2000, o echipă care se va reuni pe 8 iulie, în Gruia, pentru un meci de retragere al „prietenilor lui Coroian”, în compania Gloriei Bistrița, o altă formație reprezentativă pentru acei ani în Divizia A. O partidă cu scop caritabil și cu iz nostalgic pentru toți cei care își amintesc cu drag de trupa care, în 2005, ajungea în finala unei competiții europene, uimind lumea fotbalului și sugerând ce avea să urmeze în inima Ardealului.

Înainte să-i vedem în acțiune, după multă vreme, Vasile Jula, Laszlo Balint, Sorin Oncică, Cosmin Tilincă sau Adi Anca au jonglat cu amintirile, și-au pasat unul altuia provocări din trecut, s-au încălzit cu acest remember. Un „joc” care vă va încânta. CjSport vă prezintă povestea acelei generații a CFR-ului. O aventură care la vremea respectivă a ajuns să egaleze cea mai mare performanță din istoria unui club mic, dar secular. Un loc cinci, în ediția 2005/2006, obținut fără portughezi sau sud-americani la prețuri occidentale, ci doar cu niște inimoși care au însuflețit și au colorat o tribună învechită, în formă de „L”, construită pe vremea doctorului Rădulescu. Apoi, din sezonul următor, s-a intrat într-o altă eră a unui proiect ce a devenit celebru prin capacitatea lui de înnoire. Un tocător de loturi și antrenori, cu un singur scop: performanța. „Degajarea” căpitanului Vasile Jula ne întrerupe această introducere ușor emoțională. Fotbaliștii trebuie să vorbească pe teren. Așa se spune. Dar după retragerea de pe gazon, trecutul nu le mai dă pace. În mod irezistibil, îi bântuie. A fost prea frumos. Și atunci, deschid cutia cu amintiri.

O noapte în Țara Bascilor

„Nu pot uita niciodată acea victorie de la Bilbao. Am ajuns la penalty-uri, iar eu mi-am luat inima în dinți și am executat prima lovitură de pedeapsă pe acel stadion legendar. Coroian a bătut ultimul și am eliminat Athletic Bilbao!”, este momentul cu care căpitanul Vasile Jula alege să înceapă filmul unui CFR care a parcurs drumul de la matineu până pe „San Mames”. Laszlo Balint, colegul lui Jula din acea defensivă, intervine cu o remarcă: „Coroian a fost, într-adevăr, o figură proeminentă în vestiar. Era un lider prin modul în care se pregătea, prin ce arăta pe teren. Pentru mine a fost ca un frate mai mare la CFR”.  Vetra Vilnius, Athletic Bilbao, Saint Etienne și Zalgiris Vilnius au fost grupările scoase din competiție de un CFR care abia trecuse granițele țării pentru prima dată în istorie, pentru o întrecere oficială. Frumoasa nebunie i-a dus până în finala Cupei UEFA Intertoto, pierdută în față redutabililor francezi de la Lens. Însă, această scenă memorabilă e ruptă de la finalul poveștii. Merită să începi cu ea doar pentru a înțelege mai bine de unde a pornit și unde a ajuns acea echipă formată din fotbaliști aleși, în mare parte, din ligile inferioare.

„Tili-gol”, favoritul suporterilor

Despre începuturi ne vorbește Cosmin Tilincă, idolul peluzei din Gruia. Greu poți găsi un personaj mai avizat. Rezervă în Divizia B, golgheter în același eșalon și cel mai prolific marcator din Intertoto, cu 7 „boabe”. Un itinerariu ce merită un film separat. „Totul a pornit din Vatra Dornei pentru mine, acolo unde echipa se afla în cantonament când am fost transferat la CFR. Începutul a fost greu. M-am luptat mult pentru un loc de titular, dar, în timp, am ajuns să fiu foarte iubit. Toți eram iubiți, de fapt. După meciuri abia puteam ajunge la mașină de lumea care ne aștepta pentru poze și autografe. Pe vechiul stadion ne parcam mașinile în stradă. Abia ne puteam găsi soțiile sau părinții de puhoiul de oameni ce se afla acolo pentru noi. De ce am fost atât de iubit? Cred că pentru faptul că nu i-am refuzat niciodată cu nimic pe acei oameni. Cel puțin eu”, rememorează Tilincă, cel care a avut ideea organizării evenimentului „Retragerea prietenilor lui Coroian”, de pe 8 iulie, în Gruia.

Oncică, feblețea lui Paszkany

„Degajarea” lui Jula a ajuns la Tilincă, dar de aici „mingea” a fost „preluată” de Sorin Oncică, un alt membru exponențial al acelei generații. „Soso”, un tip extrem de expansiv și de franc, care nu putea să refuze jocul amintirilor. „În adolescență, nu m-am gândit că o să ajung vreodată fotbalist profesionist. Venisem la Cluj din Oltenia pentru a intra la Facultatea de Electronică. Am reușit, dar…”, șarjează Oncică cu întâmplările, așa cum o făcea în banda dreaptă a liniei mediane, în tricoul alb-vișiniu. Și la fel vorbea și în vestiar, când nu se temea să-și exprime gândurile. Fotbalul s-a transformat pentru „Soso” dintr-o pasiune în ceva foarte serios. Studentul silitor a luat-o de jos cu CFR. A prins generația anilor ’90 și, mai târziu, a răspuns prezent în primul sezon de „B” din era Paszkany, ajungând, treptat, unul dintre liderii cabinei. A fost alintat „spaima antrenorilor”. „S-a exagerat mereu cu ideea că eu aș fi demis antrenori. Totul a pornit din cauza faptului că aveam o anumită educație, o fire mai diferită. Ceream mereu explicații când nu jucam. Nu puteam sta pe bancă”, lămurește Oncică unul dintre episoadele contondente din acea perioadă. Un fotbalist care a fost cel mai îndrăgit tocmai de creatorul CFR-ului modern, finanțatorul Arpad Paszkany. „Știa că dau mereu totul. Ambiția mea și atitudinea de învingător cred că i-au plăcut. Mi-a spus și personal acest lucru”, dezvăluie fostul mijlocaș.

Anca, goluri printre pahare de vin

Ne-am luat cu poveștile, iar rebelul Adi Anca cere „mingea” cu disperare. Se află demarcat într-o poziție ideală pentru dezvăluiri picante. Acasă, așezat relaxat în fotoliu, cu un vin roșu în față. Să nu uităm, fostul golgheter rafinat, cu pletele în vânt, nu a fost doar un boem. A terminat Agronomia la Cluj, iar astăzi are afaceri în domeniu și rar mai are timp de taifasuri. Dar să revenim la micile secvențe bahice, inerente în viața unei echipe. „Se întâmpla într-un cantonament din Antalya, după un meci cu Steaua Roșie Belgrad. Am pierdut cu 2-0 și am jucat urât. La masă, am servit un vin. Ni se mai permitea câte un pahar, dar după acest meci prost nici nu s-a pus problema. Eu mi-am pus vin și am zis că este cola, dar Șunda m-a prins și am plătit o amendă de 500 de euro. A fost cel mai scump pahar din viața mea”, relatează Anca în lucrarea „100% CFR – Centenarul unui vis”. Nonconformismul lui Anca este confirmat și de colegi. „În sezonul în care am evoluat eu la CFR (n.n.-2005/2006), călătoream mult cu avionul. Adi Anca se închidea mereu în baie și fuma. Toți știam ce face, dar nimeni nu intervenea, pentru că el compensa prin goluri și evoluții spectaculoase”, mărturisește Lazslo Balint un alt episod care l-a avut în prim-plan pe vârful blond al clujenilor. Adi Anca, atacantul cu aură de vedetă, a înscris peste 50 de goluri pentru CFR. Un fotbalist pentru care, din păcate, fotbalul adevărat a început abia la 24 de ani, din cauza unei accidentări care l-a ținut pe margine timp de patru ani, tocmai la răsăritul unei cariere în care a revenit pe gazon în stil de mare campion. În 2008, anul primului titlu, Adi Anca era ultimul supraviețuitor al echipei care promova pe prima scenă cu CFR, în 2004. Statornicia sa a fost o performanță importantă în malaxorul cinic al schimbărilor din Gruia.

Pedeapsă inedită: puși să măture tribunele!

Concurența e mare și pe terenul destăinuirilor, la fel cum a fost și în ofensiva CFR-ului, pe vremuri. După Adi Anca, i-a revenit rândul lui Cosmin Tilincă să readucă în actualitate un moment petrecut când Dorinel Munteanu era antrenorul-jucător al „feroviarilor”. „Am pierdut un meci în deplasare și am jucat tare prost. Reveniți la Cluj la o oră târzie, Dorinel, de supărare, ne-a pus să ne antrenăm în miezul nopții. A doua zi, altă «surpriză». Domnul Paszkany ne-a băgat în ședință și, drept pedeapsă, ne-a scos în tribune să facem curățenie. Erau pregătite deja măturoaiele, dar până la urmă a renunțat la planul său. Cred că l-a îmbunat Dorinel”, își amintește „Tili-gol”, cu zâmbetul pe buze, o scenă care pe atunci le-a produs o mare umilință CFR-iștilor și i-a readus cu picioarele pe pământ.

Obsesiile lui Șunda

Își controla jucătorii. Le ordona ce și cât să mănânce. Era extrem de riguros cu tot ce era legat de disciplină. Ținea un decalog cu tot felul de reguli. Vorbim despre Aurel Șunda, antrenorul cu care CFR a făcut pasul spre Divizia A. Unul de modă veche, ar spune răutăcioșii, dar adevărul e că a fost un antrenor ideal pentru acel nivel. Necesar până la un moment dat, așa cum au fost toți. „Pe cei cu greutate îi așeza la alte mese. Nu primeau pâine și desert. Tot cu Șunda s-a trecut de la apă minerală doar la apă plată. Țin minte că nu mă puteam acomoda nicicum. Uneori, mi se făcea rău. Dar astăzi nu mai pot bea altceva în afară de apă plată, așa tare m-am obișnuit”, se amuză Cosmin Tilincă când descrie perioada Șunda.

„Vreau să-mi spuneți «Munti»”

Fostul atacant a atins apogeul carierei sale cu Dorinel Munteanu, din lansările căruia a înscris deseori. „S-a coborât la nivelul nostru în vestiar. Îl simțeam ca un coleg, dar îl respectam enorm. Ne-a cerut să-i spunem Munti, dar, în același timp, să respectăm munca de la antrenamente. La meciuri, Dorinel îmi trimitea niște mingi cu traiectorii neobișnuite pentru mine. Balonul nu se învârtea în aer. La început, le ratam la un vârf de gheată. Apoi, pe parcurs, după mai multe antrenamente și meciuri am învățat să plec mai repede. Am marcat multe goluri din lansările lui Dorinel. De pe piciorul său stâng, mingea ajungea pe dreapta, de unde porneam eu pe spații”, explică Tilincă secretul reușitelor sale din Intertoto și nu numai. „Impactul venirii lui Dorinel s-a simțit imediat. A adus antrenamente moderne, mai scurte, dar multe mai intense. Dacă aș fi avut un astfel de antrenor de la 20 de ani, aș fi prins multe selecții la națională, nu doar una”, completează și Vasile Jula, fostul căpitan al ardelenilor, care a bifat o selecție la naționala României pe când evolua în Gruia.

Finalul

După plecarea intempestivă a lui Dorinel, petrecută într-o noapte furtunoasă, CFR se pregătea pentru o nouă eră, cu italianul Bergodi pe bancă și cu filonul portughez sau sud-american la baza lotului de jucători. Marea performanță se mijea în zorii despărțirii de „Neamț”. Se încheiase o poveste frumoasă, sentimentală sau chiar ludică față de pragmatismul ce avea să urmeze. Numai că urmașii au intrat în scenă pe covorul roșu, în strălucirea lucșilor din Liga Campionilor. Un pic mai în urmă, generația lui Jula, Oncică, Coroian, Tilincă, Anca și ceilalți s-a născut mâncând jarul și colbul de la Zlatna pentru a ajunge în înalta societate. Șampania are alt gust pe „San Mames” sau pe „Geoffroy Guichard”, arena pe care a dansat Platini, dacă pentru a ajunge acolo trebuie să cucerești mai întâi tăpșanele unui fotbal uneori primitiv, dar simpatic și, de ce nu?, memorabil, așa cum a fost povestea acestor CFR-iști.

„A fost o generație care a pus mult suflet și o perioadă în care aproape toți jucătorii CFR-ului erau români, nu existau bariere lingvistice. Aveam în noi plăcerea de a juca și dorința de a învinge. Jucam cu bucurie și eram mândri când ne ieșea jocul. Am trăit victoriile alături de public. Atunci, chiar ne-am simțit ca o familie”, Vasile Jula, fost căpitan CFR Cluj

CFR CLUJ – STEAUA 1-0 (7 noi. 2005)

Marcator: Cristi Coroian (9)

Stadion: CFR; Spectatori: 12.000
CFR: M. Tudor – Panin, Jula, Balint, Miclăuș – Coroian (88 Mijin), Minteuan, D. Munteanu, Fl. Dan (64 Milosevic) – Tilincă (82 Oncică), Anca.

Antrenor: Dorinel Munteanu

„Pentru mine, victoria cu Steaua, din 2005, a fost memorabilă. «Coro» a marcat unicul gol al meciului, împotriva unui adversar foarte puternic. Un mare succes. Tot Clujul a vrut să vină la acel meci. Oamenii erau cățărați în copaci. Nu voi uita niciodată hora bucuriei de după partidă și unitatea reală a acelui grup”, Laszlo Balint, fost fundaș CFR Cluj

MARILE VICTORII ALE GENERAȚIEI 2004-2006

2004/2005: CFR – Dinamo 4-2 (Liga 1)

2005, intersezon: CFR – Bilbao 1-0, Bilbao – CFR 3-5 (1-0), CFR – Saint Etienne 1-1, Saint Etienne – CFR 2-2 (Cupa UEFA Intertoto)

2005/2006: CFR – Steaua 1-0, CFR – Dinamo 1-0 (Liga 1)

Joma - JSport.roJSport.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.