JSport.roJSport.ro
foto: colecţie personală

Uneori, poveștile de succes încep cu un cot în gură. Ideea e că nu poți realiza lucruri mărețe fără suferință. Toți marii sportivi ne repetă acest lucru. Viața și cariera lui Cristi Dulca sunt încă o mărturie în acest sens. CjSport vă prezintă câteva episoade savuroase sau impresionante din trecutul de fotbalist al unuia dintre cei mai apreciați antrenori ai generației actuale.

Cristi Dulca e de neclintit. Când te gândești prin câte a trecut, ți-l imaginezi precum o stâncă bine înfiptă în pământ. Nimic nu l-a doborât până acum. Nici greutățile de zi cu zi, nici bolile necruțătoare care l-au încolțit în două rânduri. A ajuns să privească moartea în ochi, i-a râs în față și și-a văzut de drum. Iar timpul, eternul nostru dușman, nu l-a schimbat deloc.

E același tip jovial, prietenos, dar ferm. Are calitățile ardeleanului autentic, doar că nu e neapărat molcom. Pe teren, cel puțin, era tăios în exprimare. Descedența germană și educația i-au sădit munca și seriozitatea în suflet. Calități ce l-au determinat pe marele Mircea Lucescu să-i așeze banderola pe braț acelui băiețandru venit din Ardeal, într-un vestiar în care călcau Sabău, Lupu, Rednic sau Pancu, pe la finalul anilor ’90. Printre stele! Cristi Dulca e și un bun povestitor. Să-l ascultăm: „Mama e săsoaică. Bunica mea s-a născut în Hamburg, iar în razboi l-a cunoscut pe bunicul și s-au stabilit în Mediaș. Clasa întâi am urmat-o la școala germană din Mediaș, iar apoi m-am transferat la Cluj, tot la școala germană. Am crescut în spirit nemțesc și mi-a prins bine în evoluția mea ca om și ca fotbalist”.

Îndrăgostit de „U”, crescut de CFR

Trecem direct la fotbal și la prima dragoste, „U” Cluj. „La 14 ani m-am apucat de fotbal. Până atunci, am crescut pe maidan, că așa era pe vremea mea. M-a luat tata și m-a dus la „U”, pentru că toată familia ținea cu Universitatea. Dar la selecție, Dan Anca m-a refuzat. Așa am ajuns la CFR, a doua echipă din Cluj, iar la 16 ani am debutat deja în Divizia B. În tot acest timp, mergeam la meciurile Universității. Tot tata m-a condus pentru prima dată spre stadion și atunci s-a înfiripat dragostea față de această echipă. Zsolt Muzsnay era jucătorul meu preferat. În vremea respectivă, nu exista o rivalitate între cele două echipe din oraș. Toată viața mi-am dorit să joc măcar un meci pentru „U”, iar când am reușit în sfârșit să-mi îndeplinesc visul, spre finalul carierei, cine era antrenor? Dan Anca! I-am povestit, nu-și amintea, dar chiar nu mai conta”, rememorează Dulca episoadele sale „studențești”. Astăzi, Cristi Dulca e ultimul antrenor care a promovat cu „U” pe prima scenă. Se întâmpla în 2010.

Lordul Pădureanu și „omul negru”

„Jean Pădureanu obișnuia să vină la meciurile CFR-ului din Divizia B. M-a plăcut și m-a luat la Gloria Bistrița. După doar trei luni, nea Jean a plecat la Rapid, președinte, și m-a dus cu dânsul în probe. «Să vezi dacă te acomodezi», mi-a spus. Și am rămas patru ani (n.n.-râde)”, explică Dulca. „Lăsând la o parte poveștile cu aranjamente, Jean Pădureanu a fost un foarte bun conducător. Chiar un lord prin modul în care îți vorbea. Era un om de cuvânt. Știa să-și apropie jucătorii. Nu exista să nu-ți rezolve problemele. Nu lăsa baltă pe nimeni”, îl descrie Dulca pe Pădureanu. „De la Bistrița la București m-am dus cu trenul pentru a semna cu Rapid. «O să te aștepte unul negru în gară. Să te uiți după el», mi-a spus nea Jean. Tipul «negru» era Marian Rada (n.n.-râde). Primii bani pe care i-am câștigat au fost o primă de o mie de dolari, după o victorie la Piatra Neamț. Până atunci, nu văzusem atâția bani în viața mea. Nu știam ce să fac cu ei”, își amintește Cristi Dulca.

Un cot în gură și un „Bine ai venit la Rapid!”

Când pornești de jos pentru a ajunge în vîrf, începuturile sunt grele și pline de provocări. Greutățile care te întâmpină pe drum reprezintă doar modul prin care viața îi selectează pe cei puternici, pe cei rezistenți. Cam așa stăteau lucrurile și-n vestiarul greu din Giulești, de unde ieșeai călit pentru orice luptă dacă te impuneai. „Primul meu antrenament la București s-a desfășurat în iarna anului 1995. Antrenor era Mircea Rădulescu. Era o zăpadă mare prin Capitală în acea după-amiază și ne-am pregătit într-o sală de sport. Încă de la primele contacte, am primit un cot direct în nas de la Rodin Voinea. Scurt! «Bine ai venit la Rapid», mi-a spus, iar mie îmi curgea sângele pe față. L-am sunat pe tata și i-am spus că vin acasă. Tata m-a îmbărbătat și nu m-a lăsat să renunț. În primele șase luni nu mi-am permis nici măcar să merg la saună sau la masaj. Noi, cei tineri, stăteam în vestiar acolo unde ne ziceau bătrânii. Ne distram cu Zeno Bundea pe faptul că le ziceam doar «Bună dimineața», «Bună seara» și «Poftă bună». Motroc, Chiriță, Constantinovici, Vameșu și cei care erau atunci veteranii Rapidului. Ideea e următoarea. Pe vremea noastră exista un respect uriaș față de fotbaliștii consacrați”, dezvăluie Cristi Dulca pentru CjSport.

Cum a ajuns căpitan în Giulești

Pentru Dulca, cea mai memorabilă secvență trăită în tricoul alb-vișiniu s-a petrecut în 1997, când a devenit căpitanul unei echipe garnisite cu nume de legendă. Mircea Lucescu a luat, atunci, o decizie surprinzătoare. „S-a întâmplat înaintea unui meci de la Târgoviște. Eram în vestiar când Lucescu mi-a înmânat banderola. Făceam niște mișcări de încălzire. «Cui să i-o dau?», l-am întrebat, pentru că lângă mine se aflau Lupu și Rednic, ca să numesc doar doi. «Ține-o tu. Ești căpitanului Rapidului de acum», mi-a răspuns. Și așa a rămas mai bine de un an. Eram devotat la antrenamente și la jocuri. Intram ca un gladiator pe teren. Mă pregăteam cu mare seriozitate și asta l-a convins. Eram tânăr. Nu aveam o personalitate mai mare decât cea a unui Lupu sau a unui Sabău, dar aveam acel spirit de echipă și asta îi plăcea. Am ridicat Cupa României în această calitate, primul trofeu din era Lucescu în Giulești”, a reprodus clujeanul acel moment și motivele ce l-au determinat pe „Il Luce” să-i confere un statut deosebit în cadrul unei echipe speciale.

La prima convocare, a blocat circulația în Cluj

Cât mai valorează, astăzi, o convocare la echipa națională? Cum este ea așteptată de fotbalistul prezentului? Cum trăiește jucătorul clipa în care primește vestea? Ne răspunde Cristi Dulca cum a reacționat chiar el în 1997, când a fost chemat la lot pentru meciul amical cu Spania. Vorbim de perioada „generației de aur”. „Mă aflam în mașină cu un prieten. Conduceam. M-am oprit la semafor în față la Sora când mi-a sunat telefonul. Era Grigore Sichitiu. Mi-a spus scurt și clar: «Te-a convocat nea Puiu». În momentul ăla, am tras frâna de mâna, m-am dat jos din mașina și am început să plâng. Țopăiam de fericire alături de amicul meu. Se făcuse verde, toată strada mă claxona, dar parcă nici nu-i mai auzeam”, descrie fostul internațional întâmplarea emoționantă. „La lot, Hagi venea mereu primul. Se întâlnea cu toată lumea, povestea, stătea la cafea. Am dat mâna cu toți, m-am prezentat, iar când am ajuns la el mi-a spus: «Gică Hagi». Am zâmbit, i-am spus că știu cine este. Avea un respect deosebit, dar la antrenamente sau la meciuri era total schimbat”, spune actualul tehnician ajuns la 44 de ani.

Efectul Lucescu în viața lui Dulca

Nu e doar un mit. E un adevăr cunoscut. Lucescu a format echipe, cariere și vieți. Sub pulpana lui s-au creat caractere, fotbaliști sau antrenori. Există exemple în acest sens la fiecare echipă pe la care a trecut. Eroul poveștii de față este unul dintre acești „copii”. „Când a ajuns la Rapid, Mircea Lucescu a schimbat totul. De la furculiță și echipamente până la baza Pro Rapid, care se prezenta precum cele din Italia sau Germania. Aveam hotel de patru stele, cinci terenuri de antrenament, sală de forță… Apoi, se ocupa de noi ca un părinte. Ne sfătuia și ne îndruma. Cum trebuie să ne îmbrăcăm, ce să mâncăm, la ce restaurante, cum să ne trăim viața în afara terenului. Ne-a trimis să urmăm o facultate, să ne cumpărăm casă, nu mașini, să ne asigurăm un viitor A creat o atmosferă, o familie. Noi chiar eram o familie! Când ne-a anunțat că pleacă la Inter, ne-a strâns în sala de conferințe. Am început toți să plângem ca niște copii rămași fără părinte. Nu degeaba Rapid a câștigat trofee cu noi după zeci de ani. Educația primită de la nea Mircea m-a ajutat și în viața particulară, am introdus-o și-n familia mea”, a încheiat Dulca șirul amintirilor pentru CjSport.

Cristi Dulca despre:

…cel mai comic moment: „În Coreea de Sud, aveam baza de pregătire la vreo 30 de kilometri de Pohang. Pe drum, treceam pe lângă lacuri. Vâzând atâta apă, m-am hotărât să mă dau și eu pescar. Mi-am luat undiță. Am ajuns, m-am instalat pe o limbă de nisip și am dat la plumb. Am stat ce-am stat și nu înțelegeam de ce nu trage deloc. Eram împreună cu soția. Într-un final, am realizat că «lacurile» alea nu erau lacuri. Noi pescuiam într-o orezărie. Mai păstrez și acum undița. E nou-nouță. De atunci n-am mai pescuit niciodată.”

…apogeul carierei: „Campionatul Mondial din Franța, în 1998, a fost un moment unic pentru mine. Am jucat doar cu Tunisia, dar să fii acolo, e ceva fantastic. Am stabilit că ne vopsim blonzi și îl tundem pe nea Puiu dacă ieșim din grupe. Și așa am făcut. A fost o nebunie. Am râs toți cu lacrimi când îi vedeam pe Lăcătuș și pe ceilalți. Doar Stelea a scăpat, evident. Avea mereu un aparat de ras la el. La revenirea în țară, i-am cerut aparatul și m-am întors tuns la zero.”

… lupta cu boala: „În 2008, mi-a fost depistată o tumoare la un testicul. Apoi, în 2011, mi s-a descoperit alta, dar la stomac. N-aveau legătură una cu alta. Eram antrenor la Tulcea și mă împărțeam între tratamentele de la Cluj și antrenamente. Făceam naveta. Pe plan sportiv, rezultatele bune de la echipă mi-au dat aripi. Alături de familie și cu voința mea am reușit să înving boala de două ori.”

6

selecții a strâns Dulca la echipa națională, printre care o prezență la Campionatul Mondial

103

meciuri în Liga 1 a adunat Dulca și 11 goluri

2

trofee a cucerit Dulca cu Rapid, titlul (1998/1999) și Cupa României (1997/1998)

8

cluburi are Dulca în CV-ul de jucător: CFR Cluj, Gloria Bistrița, Rapid, Pohang Steelers, Ceahlăul, Gaz Metan, „U” Cluj și Honved Budapesta

5

echipe a antrenat Dulca până în prezent: FC Vaslui, „U” Cluj (două mandate), Delta Tulcea, Gaz Metan Mediaș și naționala de tineret a României

Joma - JSport.roJSport.ro

2 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.