CjSport a pătruns în lumea lui Dan Petrescu. Pentru a-l cunoaște pe noul antrenor al CFR-ului, vă invităm să lecturați rândurile de mai jos. Portretul nu ne aparține, noi doar vi-l redăm. Fotbaliștii care au ajuns să-l cunoască pe Petrescu în intimitatea vestiarului au acceptat să-l descrie pe „Bursuc”.

Tibi Bălan, George Galamaz, Gigel Bucur și Marius Bilașco. Destinul acestor patru fotbaliști a fost puternic marcat de întâlnirea cu Dan Petrescu, moment în care, consideră chiar ei, s-au născut a doua oară. La Sportul Studențesc, la Unirea Urziceni sau la Kuban Krasnodar, „Bursucul” nu a obținut doar performanțe pe care istoria le va reține. În atmosfera uneori înăbușitoare a cabinei, unde mirosul de transpirație și aburi fierbinți se amestecă cu emanația unguentelor medicamentoase, se formează fotbaliști și echipe. Lucirea blițurilor e doar ceea ce vedem noi, la fel cum uneori doar umbrele, eșecurile și criticile mai ajung în fața lumii. Și ele ne pot orbi.

Să începem.

Psihologia lui Petrescu

„Când a ajuns la echipă, a vrut să mă dea afară, deși eram, probabil, cel mai consacrat fotbalist din echipă”, își amintește Tibi Bălan, unul dintre cei mai spectaculoși și mai rebeli fotbaliști ai primei ligi, la vremea sa. Ne aflăm în vara anului 2003, în Regie, la Sportul Studențesc, echipă preluată atunci de Dan Petrescu, după experiența de jucător-antrenor secund la FC Național. Era debutul său ca „principal”. „Aveam nasul pe sus, fiind printre fotbaliștii importanți de la Sportul, dar, pe parcurs, din cel care voia să mă dea afară a ajuns antrenorul care și-a lăsat cel mai mult amprenta asupra carierei mele. M-a convins să-mi schimb atitudinea și m-a făcut să realizez că nu poți avea succes doar din talent. Contează mai mult cum te pregătești, cum tratezi fotbalul și cum te respecți pe tine. Problema unor fotbaliști e că nu înțeleg din prima, unora poți să le spui și de zece ori, că tot nu se prinde. Cei capabili să acumuleze informații de la un antrenor precum Petrescu pot reuși în carieră”, povestește Bălan, jucătorul crescut la juniorii lui „U” Cluj și pregătit de „Bursuc” în cadrul „Găștii nebune” și, mai târziu, la Urziceni. În acel sezon 2003/2004, Sportul a revenit pe prima scenă, cu Gigel Bucur printre golgheteri și cu George Galamaz în centrul apărării, printre alții.

Colaborarea dintre Gigel Bucur și Dan Petrescu nu avea cum să nu funcționeze. Ni-l amintim cu toții pe fostul atacant din Regie. Nu se oprea niciodată din alergat și, pe deasupra, marca și goluri cu duiumul. Nu degeaba, în 2010, „Bursucul” i-a bătut la cap pe rușii de la Kuban până când Bucur a semnat cu trupa din Krasnodar, unde a devenit, în timp, un jucător emblematic. „Ca antrenor trebuie să ai carismă, iar Petrescu o are din plin. E aspru, uneori pare rigid, dar știe să glumească cu jucătorii, știe să-i apropie. Petrescu e antrenorul care e capabil să facă performanțe și cu mediocri sau cu un lot mai puțin valoros. În vestiar era la fel de drastic cum îl vedeați toți pe margine, la meciuri. În pauze, dacă ceva nu mergea, spărgea sticle sau geamuri, cum se spune. Arunca și lovea lucruri de te atingea în interior, la nivel mental. Totul era o strategie la el. Făcea totul cu un scop. Pe cât părea de vulcanic, pe atât era de lucid în tot ce făcea. Noi ne-am dat seama”, ne dezvăluie atacantul retras din activitate și ajuns, între timp, la 37 de ani.

foto: Getty

George Galamaz a lucrat cu Petrescu la trei cluburi: Sportul, Rapid și Unirea Urziceni. Toate au dispărut în acești ani sau se chinuie să revină sub diferite forme. În Bărăgan, acolo unde, vorba lui Panait Istrati, nimic nu crește, doar enervanții ciulini, a venit pe lume o echipă care a strălucit puțin, dar mai intens ca multe alte stele care încă mai pâlpâie pe cer. Galamaz a fost căpitanul trupei care a luat campionatul în 2009. Un club care, apoi, a făcut opt puncte în grupele Ligii Campionilor. „Cu Dan Petrescu am obținut cele mai mari performanțe și am ajuns la națională. Duce exigența la extrem, dar obține maximum de la elevii săi. La Urziceni, eu eram liantul dintre jucători și antrenor. Eram primul zid peste care trebuia să treci. Eu mă duceam la Petrescu cu doleanțele colegilor, cu problemele lor. M-a responsabilizat”, își amintește fotbalistul care, la Urziceni, sub bagheta lui Petrescu, a devenit cel mai bun stoper din țară.

„Gala” este completat de fostul său coleg de la Unirea, Marius Bilașco, atacantul „obișnuit” transformat în vîrf de Champions League și echipă națională de „Bursuc” și ideea sa năstrușnică, în care doar el a crezut. „Eu am fost un jucător normal, de pluton, până când l-am întâlnit pe Dan Petrescu. Veneam de la FC Argeș la Urziceni și nu excelasem cu nimic până atunci. El scoate totul de la orice fotbalist. Reghecampf nu a reușit cu cei mai buni jucători din țară. Petrescu a luat un campionat foarte greu cu fotbaliști obișnuiți de Liga 1, jucători care nu aveau ceva deosebit, așa cum eram și eu”, s-a confesat Bilașco. Petrescu și-a dopat mental foștii elevi de la Urziceni, iar strategia i-a reușit. „Mereu găsea metode de încurajare. Ne provoca. Insista aproape săptămânal că nu am câștigat nimic în carierele noastre, că n-am realizat nimic până acum. Ne înrăia și ne făcea să visăm că și noi putem câștiga trofee. Vrea să învingă cu orice preț și se enervează la culme când pierde cu prietenii la miuțe. Uneori pare exagerat din cauza asta. Principalul său atu este crearea grupului, unitatea. Îi implică pe toți din club, indiferent că e vorba de maseuri sau magazioner. Toți trebuie să fie conectați la obiectivele echipei”, rememorează Bilașco.

Tactica lui Petrescu

Bălan, unul dintre cei mai înzestrați mijlocași ai Ligii 1 din ultimele două decenii, ne prezintă concepția pe care Petrescu a utilizat-o la Urziceni și cu care a făcut minuni fotbalistice. „Ideea sa principală era că totul trebuie făcut cu mare intensitate. Dacă ești relaxat, nu rămâi cu multe. Eram un jucător de creație, căruia îi plăcea libertatea. Indiferent ce făceam, cu alți antrenori era bine, dar cu Petrescu responsabilitatea mea era alta. Conta orice pasă, orice demarcare, orice repliere. Să nu se joace în zona mea, să nu-mi las colegul descoperit… Nu exista merge și așa”, explică Tibi Bălan metodele aplicate de Petrescu la Sportul și la Urziceni. Fostul mijlocaș, și el campion al României în Bărăgan, merge mai departe cu descrierea. „Are două puncte forte. Primul: închide foarte bine apărarea, știe să te pregătească să nu iei gol. Al doilea: pe plan ofensiv speculează toate carențele adversarilor. Ca să înțelegi cât e de implicat, nu subestimează pe nimeni. Studiază un adversar din Liga a 3-a la fel cum o face cu unul din grupele Ligii. Tratează în același mod orice meci. Ca o finală”, a relatat Bălan (36 ani), cel care și-a propus să calce pe urmele mentorului său după retragere.

Pregătirea fizică

Dintr-un fotbalist excepțional, devenit celebru pentru cursele și travaliul său fără limite, nu putea ieși un antrenor îngăduitor cu pregătirea fizică a elevilor săi. Vorbim despre Dan Petrescu, alergătorul de cursă lungă al „generației de aur”. „Antrenamentele sale erau foarte dure din punct de vedere fizic. La Sportul și la Urziceni eram foarte bine pregătiți fizic, iar ăsta a fost unul dintre marile noastre secrete. Acum și-a mai schimbat filosofia din câte am înțeles”, susține Galamaz, actualmente director sportiv la FC Voluntari, semn că l-a prins bine rolul de conducător al vestiarului, încredințat de Petrescu la Urziceni. „Trebuia să fii stăpân pe tine, pentru că te prevenea, te lua tare. Dacă nu erai pregătit sută la sută, aveai o problemă cu el. Te făcea să conștientizezi că putem pierde meciuri din cauza asta”, completează Tibi Bălan, retras între timp din activitate. În privința pregătirii fizice pe care o preferă „Bursucul”, Marius Bilașco ne oferă o comparație de culoare: „Principiul lui Petrescu e că nici Messi nu poate juca cum o face dacă nu e pregătit fizic”.

Și două episoade comice

În vremea „Găștii nebune”, exigența și standardele înalte ale lui Petrescu s-au lovit de șiretenia lui Șiman și de lipsurile materiale din „Regie”. Într-un vestiar populat de ștrengari, „Bursucul” a întâlnit o atmosferă tinerească, ușor boemă. Tibi Bălan, vedeta acelei generații, își amintește perfect. Se întâmpla prin 2004, în Divizia A. „Într-o noapte, am ieșit cu colegii prin cluburi. Petrescu a aflat, iar a doua zi la antrenament a început să ne certe, chiar dacă bătusem în meciul precedent. Partea comică era că eu aveam mâna în ghips. După ce urlase la noi cam un sfert de oră, m-am ridicat în picioare să iau cuvântul, așa, cu mâna în ghips, cum eram: <<Mister, păi n-ai spus că putem face ce vrem dacă câștigăm?>>. S-a oprit dintr-o dată din urlat, s-a făcut o liniște totală și mi-a răspuns: <<Bine, mă, ai și tu dreptate!>>. La următorul meci, cu Bacăul, am evoluat cu mâna în ghips și am dat două goluri. Am revenit de la 0-1 și am învins cu 2-1”, a dezvăluit Bălan.

foto: prosport.ro

Pentru un alt moment amuzant, Bilașco realizează un salt în timp până în sezonul 2008/2009, ediție în care Unirea Urziceni alerga după titlul pe care, probabil, doar Petrescu a crezut mereu că-l poate atinge. Se întâmpla în primăvara lui 2009, moment în care ialomițenii se regăseau într-o luptă acerbă pentru șefia campionatului cu Dinamo. „Jucam într-o etapă din retur la Gloria Buzău. Cu o zi înainte de meci exersam fazele fixe. Dan ne-a văzut relaxați. Unii râdeau, făceau glume. <<Văd că vă distrați. La cum vă mișcați, voi sigur nu bateți mâine>>, a strigat la noi. A urmat o ceartă sănătoasă din partea lui. A doua zi, după o jumătate de oră, aveam deja 4-0, în condițiile în care noi rareori învingeam la două goluri diferență! Am marcat și eu atunci și i-am strigat: <<Vedeți că suntem pregătiți? >>. Răspunsul n-a mai venit. A fost amuzant”, a povestit Marius Bilașco, actualul colaborator al lui Petrescu la CFR Cluj.

În loc de concluzie, niște întrebări

Au trecut opt ani de când Dan Petrescu nu a mai antrenat în România, asta dacă ar fi să nu contabilizăm șederea episodică de la ASA Tg. Mureș, unde, chiar și așa, într-un singur meci oficial, a câștigat Supercupa României. Între timp, din 2009 încoace, „Bursucul” a trecut pe la Kuban Krasnodar, Dinamo Moscova, Al Arabi, Jiangsu, din nou Kuban și Al-Nasr. Altfel spus, prin Rusia, Qatar, China sau Emiratele Arabe. În toată această perioadă, cât de mult s-a schimbat antrenorul și omul Petrescu? Mai poate repeta performanțele uimitoare din Bărăgan? Răspunsurile le vom afla în sezonul viitor, în Liga 1.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here