JOMA - JSport.roJSport.ro
foto: lpf.ro

Arbitrii acordă rar interviuri. Lumea lor e guvernată de reguli și etică. Cu atât mai valoroase sunt mărturisirile lui Horațiu Feșnic, din rândurile care urmează. Centralul clujean cu ecuson FIFA a discutat fără ocolișuri, pentru CjSport, despre aspectele neștiute ale vieții de arbitru în Liga 1.

În ochii noștri, și-au ales cea mai ingrată meserie din sport, pentru că „oamenii în negru” au cea mai dificilă misiune. Trebuie să-i mulțumească pe toți, deși e imposibil. Totuși, unii arbitri reușesc să se detașeze, transformându-se în niște veritabili cavaleri ai fluierului. Parcă ating imposibilul în clipele lor de grație. Pentru că, uneori, prin fluierele lor, fotbalul devine o simfonie. Însă, alteori, fotbalul îi încurcă și pe cei mai valoroși judecători de pe gazon. Horațiu Feșnic e arbitrul cu cea mai importantă ascensiune din fotbalul românesc. Central FIFA la doar 27 de ani, clujeanul ne vorbește despre o muncă complexă, despre care se știu puține lucruri. Apoi, de la Șumudică, Alibec sau stadioane goale până la cele mai haioase momente din iarbă, Feșnic le povestește pe toate în cadrul unor relatări memorabile.

Hulea Install - Extinderi conducte, bransamente, verificari, revizii, ISCIR, instalator autorizat ANREHulea

Reporter: Horațiu, în viața arbitrilor din Liga 1 există, cu siguranță, o muncă care nu este vizibilă publicului larg. Noi vedem doar meciurile și vă criticăm greșelile.

Horaţiu Feşnic: Așa este. Mai exact, pentru arbitrii de Liga 1 există trei niveluri de pregătire: fizică, teoretică și studiul meciului.

Să începem cu partea fizică.

Pregătirea fizică a unui arbitru include alergări, exerciții specifice, antrenament la sala de forță, recuperare, vitaminizare, alimentație. Primim lunar un program de la UEFA care este adaptat în funcție de datele în care ai meciuri. Astfel, tu știi ce fel de antrenament trebuie să faci în fiecare zi. Știi când „încarci”, când „descarci”, când faci viteză, când faci cu intensitate ridicată. În plus, ne monitorizăm antrenamentele cu un ceas care înregistrează frecvența cardiacă, distanța și viteza cu care alergăm. În aceste condiții, ne raportăm permanent la antrenamentul pe care îl facem și vedem dacă suntem în parametrii stabiliți. Într-un ciclu săptămânal cu meci ne antrenăm zilnic, cu o zi pauză, dar eu atunci prefer să merg la sala de forță.

În ce constă pregătirea teoretică?

Trebuie să fim la curent cu schimbările din Legile Jocului. Mai precis, primim constant materiale de la UEFA cu faze concrete și considerații. Sunt faze tăiate din meciuri din cupele europene și conțin tot felul de situații. Ne arată ce criterii trebuie să luăm în considerare când analizăm un anumit moment. Trebuie să te actualizezi permanent ca arbitru. Anul acesta au fost modificări foarte importante și trebuie să-ți fie clar întipărite în minte noile tendințe.

Am ajuns și la al treilea aspect al pregătirii voastre. Ai pomenit de studiul meciurilor.

Ne informăm despre echipele pe care urmează să le arbitrăm. În faza asta trebuie să aflăm ce jucători sunt indisponibili, fără drept de joc. Apoi, analizăm meciurile lor anterioare. Cum au jucat, ce așezări tactice folosesc și cum execută fazele fixe, cornere, lovituri libere. Te ajută mult să știi dinainte cam unde să te plasezi ca să ai cel mai bun unghi și să nu te surprindă nimic.

Citește din Biblie înainte de meciuri

Din descrierea ta, arbitrajul e o artă și o știință, în același timp. Spune-mi cum reușești să te detașezi înaintea partidelor importante? Cum te ferești de celebra „presiune”?

Înainte de meciuri, fiecare arbitru are tabieturile sale. Eu mă odihnesc și mă relaxez citind Biblia. Acest lucru îmi dă o mare încredere, un confort psihic. Sunt credincios și vreau să cred că am o relație specială cu Dumnezeu. Cu o zi sau două înainte de meciuri, nu mai citesc deloc presa.

Ești cel mai tânăr arbitru care a condus vreodată un meci de Liga 1. Ai debutat în 2012, la doar 22 de ani, promovând din Liga a III-a direct pe prima scenă. Cum a fost posibil acest salt spectaculos?

Eram în Liga a III-a când Ion Crăciunescu a citit rapoartele de observare și m-a remarcat. Apoi, dânsul m-a invitat la București pentru a arbitra două meciuri amicale ale naționalelor de juniori în compania unor echipe de Liga a III-a, din zona Bucureștiului. Atunci, am discutat puțin cu dânsul, m-a încurajat. După două săptămâni urma să înceapă Liga 1 și, spre totala mea surprindere, cu doar o săptămână înainte de startul sezonului am primit o delegare oficială la meciul Astra – Mioveni. Am fost foarte surprins, nu-mi venea să cred. Am citit de mai multe ori mail-ul respectiv. Credeam că sunt cel mult rezervă.

Nu a „contestat” nimeni tinerețea ta?

Au fost câteva voci care susțineau că sunt prea tânăr, dar dacă te oprești la fiecare câine care latră nu mai ajungi la destinație.

Ai jucat fotbal la Cluj, în orașul tău natal, la nivel de juniori. În ce măsură te-a ajutat trecutul de fotbalist în carieră?

M-a ajutat foarte mult, chiar dacă n-am evoluat la nivel înalt. Mă pot exprima pe limba jucătorilor în timpul jocului, provenind dintr-un domeniu pe care l-am practicat. Am rămas tot în fotbal, doar că am schimbat rolul. De multe ori, eu anticipez ce urmează în timpul meciurilor. Parcă am mai văzut filmul respectiv. Sunt momente pe care le-am trăit ca fotbalist și le simt.

Ce stil de arbitraj preferă Horațiu Feșnic?

Eu cred că un arbitru nu poate să adopte un stil, pentru că depinzi de structura jocului respectiv și de înțelegerea pe care o au jucătorii față de spiritul jocului. Nu pot să zic că la unele meciuri sunt mai autoritar, iar altele mai permisiv. Multe depind și de exprimarea jucătorilor. Depinde ce-ti oferă jocul și tu îți adaptezi stilul la nevoile partidei respective.

Te întreb direct. Ce nu îți place la arbitrajul românesc, un domeniu atât de controversat?

Ne pregătim în fiecare zi, la fel ca niște profesioniști, dar nu deținem oficial acest statut. Facem antrenamente fizice, teoretice și de informare. În acest sens, mi-ar plăcea să se introducă profesionismul și în arbitrajul românesc. Să fie și pe hîrtie. Să se schimbe statutul nostru, așa cum fotbaliștii sunt profesioniști, să fim și noi.  În campionatele puternice, arbitrii au și salariu, pe lângă bonusurile de meci. La noi doar meciurile ne aduc bani. Dacă n-avem meciuri, n-avem venituri.

Cum îl calmează pe Șumudică

Ca să nu ne întristăm, relatează-mi cel mai amuzant moment trăit în arbitraj.

S-a întâmplat la un meci dintre Steaua și Chiajna, din sezonul trecut. Ataca Concordia, iar în alergare mi s-a desprins ariciul de la buzunar și mi-a căzut cartonașul galben. Problema a fost că Steaua a recuperat, a plecat pe contraatac, iar eu n-am avut timp să ridic cartonașul de pe jos. I-am strigat lui Alin Toșca să-l recupereze el. Însă, la acțiunea imediat următoare, fundașul Stelei a fost faultat de Marian Constantinescu. Eu am fluierat fault, iar Alin Toșca, care avea cartonașul asupra sa, i-a acordat „galben” lui Constantinescu. A fost amuzant.

Foto : Cristi Preda

Pe ce stadioane te-ai simțit cel mai bine? Mă refer la atmosferă.

Îmi place să arbitrez pe stadioane cu multă lume. Era frumos când mergeam la Petrolul sau la Rapid, când erau în Liga 1. Acum îmi place la Dinamo sau pe Arena Națională, atunci când se strânge lume multă și la meciurile Stelei.

Din păcate, prin Liga 1 dai mai mult peste arene goale. Cum se simte un arbitru în acest condiții?

E puțin mai dificil, pentru că nu pare o atmosferă de meci mare. Ai impresia că e o partidă mai banală sau că se joacă cu tribunele închise. Și noi, arbitrii, ne bucurăm când vine lumea la stadion și fanii își încurajează echipa, nu doar fotbaliștii.

Ce părere ai despre simulări și trageri de timp, două metehne ale fotbalistului român?

E simplu. Trebuie să aplicăm regulamentul. La simulări trebuie să fim foarte drastici. La trageri de timp putem discuta cu jucătorii. „Hai, ridică-te, că oricum prelungesc partida dacă mai stai pe jos”. Tot în defavoarea lor e această alegere.

O altă problemă cu care vă confruntați sunt antrenorii români, recunoscuți pentru energia cu care se manifestă. Cum îi calmezi?

Putem să avem un dialog scurt pe marginea unei situații, dar dacă au un comportament iresponsabil, trebuie să aplicăm regulamentul. Primează respectul. Intru într-un dialog cu antrenorii nervoși, dar folosesc întotdeauna termeni de politețe.

Ca să luăm un caz particular, cum gestionezi, în timpul meciului, relația cu un temperamental precum Marius Șumudică?

Dânsul e un tip coleric și vulcanic. Se exprimă foarte mult, își arată sentimentele. Trăiește la intensitate foarte mare orice fază. Vă dau un exemplu concret. La un meci dintre Petrolul și Astra, dânsul tocmai revenise pe bancă după suspendare. Prin minutul 30, a avut o reacție care a depășit puțin limita normalului și am mers la el să-i spun: „Domnule Șumudică, ar fi păcat să vă trimit în tribună chiar acum, după ce ați revenit pe bancă”, iar dânsul mi-a răspuns: „Da, îmi cer scuze. Nu se va mai întâmpla”. Să știți că nu ne face plăcere să eliminăm jucători sau antrenori.

Ce fotbalist l-a impresionat

Chiar, ce simți când acorzi cartonașul roșu?

Încerc să am o expresie neutră a feței, să fiu imparțial ca limbaj al corpului. Încerc să nu îl enervez și mai tare pe jucătorul care a comis abaterea, pentru că și așa e destul de afectat de situație.

Ne-ai dezvăluit cum discuți cu Șumudică. Dar cum obișnuiești să comunici cu fotbaliștii în febra confruntărilor?

Mă adaptez în funcție de situația jocului. Dacă e mai tensionat jucătorul, încerc să-l detensionez. Nu trebuie să punem paie pe foc, pentru că degenerează situația. Încerc să vorbesc cu calm, pe limba lor. O glumă potrivită, o vorbă bună, le cade bine, pentru că, în fotbal, de multe ori se adoptă un astfel de comportament. Mai reduce din tensiune. Sunt și momente când se cere să ai un dialog mai aspru. Diferența o fac jucătorii cu experiență, care știu cum trebuie să se adreseze. Îmbucurător e că cei tineri încep să-i urmeze. Mie mi se pare că relația arbitru-jucător e pe drumul cel bun în România. Noi nu suntem vânători de greșeli. Noi trebuie să respectăm regulamentul atât în litera lui, cât și în spiritul jocului. Să știți că fotbaliștii încep să înțeleagă meseria noastră.

Ai jucat fotbal. Strict fotbalistic, ce jucători îți plac din Liga 1?

Îmi plac Denis Alibec, Alexandru Băluță, Cristi Bărbuț, printre alții. Avem jucători de foarte mare calitate. Și tehnic, și fizic. Totodată, băieții de la Viitorul mănâncă fotbal pe pâine. Totodată, am fost sincer impresionat de efortul pe care l-a depus Teixeira într-un meci cu Steaua. Am rămas surprins de modul său de dăruire. La vârsta lui a alergat cel mai mult dintre toți cei aflați pe teren atunci.

Ai adus vorba de Alibec. Se spune despre el că protestează excesiv, gesticulând des. Tu cum interpretezi felul în care se manifestă?

Vă spun sincer, n-am avut probleme cu Alibec. Am dialogat mereu și i-am spus că dacă își vede de joc, atunci îi iese jocul. Și asta s-a văzut întotdeauna. Când s-a concentrat doar la joc, a reușit execuții minunate.

Te rog, spune-ne măcar o replică haioasă care ai auzit-o din tribune în timpul unei partide.

Rămâi surprins de ce replici pot inventa spectatorii din tribune. Evident, cele mai multe nu se pot reproduce. Una foarte amuzantă am auzit-o la o partidă în care eu am fost spectator. La un meci internațional, la centru era un arbitru chel. După o decizie, un suporter s-a enervat pe el și i-a strigat: „Arbitre, ți-a intrat părul în ochi!?”. S-a râs bine, chiar dacă fanul era subiectiv. Nu mai conta.

În ligile inferioare, ai avut parte de incidente?

Se spune că nu ești arbitru până nu ai încasat-o cel puțin o dată. Eu o singură dată am fost pe aproape. Am eliminat un jucător la o întâlnire de Liga a V-a, iar respectivul a venit, s-a lipit cu fruntea de fruntea mea și m-a împins, dar totul s-a oprit aici. În rest, n-am pățit nimic, spre norocul meu.

O întrebare clasică. Cum te relaxezi în timpul liber?

Vizionez foarte multe meciuri, dar urmăresc și alte sporturi, handbal, baschet, gimnastică. Joc tenis, fac înot, volei de plajă, când vine vara.

Am lăsat la urmă ce era mai important. Soția ta, Florina, a născut, recent, o fetiță. Să vă trăiască!

Da, așa este, mulțumim. Sunt foarte liniștit pe plan personal. Pentru asta îi mulțumesc soției. Fetița noastră, Carina Veronica, are doar patru săptămâni. Florina se ocupă permanent de ea, chiar și noaptea. Astfel, eu pot să-mi fac meseria, să fiu odihnit. Relația noastră m-a ajutat să mă maturizez și profesional, și personal. În domeniul nostru, unde este foarte multă presiune, contează mult să ai liniște acasă.

Cel mai mare vis al lui Horațiu Feșnic în carieră?

Să ajung să arbitrez cele mai tari echipe pe plan european și să oficiez la un Campionat Mondial.

Joma - JSport.roJSport.ro

2 COMENTARII

  1. Mare arbitru !!!
    Dacă ar avea toti psihicul si intelectul lui Fesnic …
    Felicitări domnule Fesnic ! continuati sa rămâneți asa cum sunteti. e greu , tinand cont in ce cercuri va “invartiti” dar ar fi frumos !

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.