Nu am urmărit foarte mult actuala ediție de Campionat European, cu toate că la ultimele două am văzut aproape toate meciurile, plus că în urmă cu cinci ani am scris în fiecare zi câte un material dedicat turneului găzduit de Franța, care a părăsit aseară competiția.
Am avut de acoperit diferite subiecte la televiziunea unde lucrez, însă ori de câte ori se întâmpla ceva ieșit din comun redactam un material despre primul European desfășurat în premieră în diferite colțuri ale Bătrânului Continent pentru jurnal. În urmă cu câteva zile am intrat în vacanță și mi-am ocupat timpul cu lecturarea mai multor cărți, din diferite domenii. Aseară, însă, aproape de ora nouă, m-am gândit să las puțin cărțile deoparte și să deschid televizorul. Urmau niște momente remarcabile, mai prețioase decât mi-aș fi putut închipui în clipa când am luat în mână telecomanda, niște momente care au înviorat din toate punctele de vedere această întrecere.
CROAȚIA, DE LA MAREA REVENIRE LA DEZILUZIA DIN EXTRA-TIME
Era minutul 84 și Spania avea un avantaj de două goluri în fața vicecampioanei mondiale Croația. Se anunța, deci, un final lispit de griji în tabăra “Furiei Roja”. Echipa care dominase fotbalul în perioada 2008-2012 (prin cucerirea a două titluri continentale și a unui trofeu mondial) putea chiar să-i dea lovitura de grație naționalei pregătite de Zlatko Dalic, dar aceasta din urmă a prins dintr-o dată curaj. Nu numai că a scăpat de golul care ar fi îngropat-o definitiv, dar a oferit și o replică pe măsură. Mislav Orsic – mijlocaș legitimat la Dinamo Zagreb, pe care l-am urmărit anul trecut la Cluj, în partida unde CFR s-a luptat de la egal la egal cu formația croată, dar a pierdut în final calificarea în al treilea tur preliminar din Champions League la loteria penalty-urilor (după 2-2 în timpul regulamentar, oaspeții conducând de două ori pe tabelă) – a redus din diferență după o luptă crâncenă dusă cu apărătorii spanioli și ajutat și de tehnologia video care a confirmat faptul că mingea a trecut cu toată circumferința de linia porții. Suporterii croați veniți de departe, tocmai pe mărețul Parken Stadium din Copenhaga – unde România ratase calificarea la Euro 2004 după un 2-2 cu danezii – erau în delir. Favoriții chiar îi făceau să spere la o răsturnare de scor. În al doilea minut de prelungire, Orsic a observat că Pasalic este bine poziționat, i-a centrat, iar ultimul a trimis balonul în poarta Spaniei cu măiestrie. Fanii Croației s-au ridicat din nou în picioare. În minutul 84, lupta părea încheiată, dar în următoarele șapte minute totul s-a schimbat. Urmau două reprize suplimentare pline de suspans.
Până la reluarea jocului, mi-am amintit semifinala de campionat mondial de acum trei ani dintre Croația și Anglia, pe care am urmărit-o la televizor alături de tatăl meu. Nu e așa de pasionat de sportul rege spre deosebire de mine, lucru pe care îl și recunoaște. Are mereu un argument, unul dintre ele fiind părțile mai puțin plăcute ale acestui fenomen, dar în acea semifinală s-a transformat, a fost impresionat de ceea ce a văzut pe teren, de dorința incredibilă a croaților de a întoarce balanța meciului în favoarea lor (după ce englezii marcaseră primii, în minutul 5, prin Trippier), lucru pe care l-au și reușit grație reușitelor semnate de Perisic și Mandzukic. Raportându-mă la ce s-a întâmplat atunci, dar și la capacitatea de a împinge un duel din optimile Euro 2020 în reprize suplimentare (după ce adversarii au condus cu 3-1), singurul scenariu pe care mi l-am putut imagina era că Spania va fi răpusă. Croația și-a păstrat entuziasmul din finalul timpului regulamentar și în startul primei reprize de prelungire, când putea prelua conducerea. Doar intervenția lui Unai Simon i-a salvat pe iberici de un gol care putea schimba la prima vedere destinul întâlnirii de la Copenhaga. Dar fazele care au succedat acest atac mi-au demonstrat, și nu doar mie, cât de fragilă poate fi siguranța căpătată de o echipă la un anumit scor. În doar trei minute, două contraatacuri finalizate de Morata și Oyarzabal au adus-o din nou pe “Furia Roja” în avantaj. Spania se putea impune chiar cu 6-3, dar nu a mai avut sorți de izbândă, cum nu a avut nici Croația la ultima sa acțiune periculoasă, când mingea a trecut puțin pe lângă poarta lui Simon. Până să se dea fluierul de start pe Arena Națională, la meciul dintre Franța și Elveția, întâlnirea dintre Spania și Croația de la Copenhaga a fost, fără doar și poate, cea mai frumoasă de la Euro 2020.
SPECTACOL TOTAL LA BUCUREȘTI
Când ne întrebăm de ce iubim fotbalul, un sport care generează atâtea emoții, care poartă atâtea povești (unele mai plăcute, altele care dezamăgesc), vom găsi întotdeauna un răspuns în confruntări precum Croația – Spania și Franța – Elveția. Aceste dueluri au dus imprevizibilul la un alt nivel.
Franța – Elveția a fost ultimul meci găzduit de București la Euro 2020. Cele două representative au fost adversarele României la Europeanul din 2016, unde tricolorii au pierdut la limită în fața Cocoșilor Galici, iar cu Țara Cantoanelor au obținut o remiză. Pe când aveam o discuție cu sora mea legată de Neymar și rezultatele sale de la PSG, Elveția marcase golul de 1-0 pe cel mai mare stadion din țara noastră, prin Haris Seferovic. Ceasurile din țara cu unul dintre cele mai moderne sisteme bancare au fost de neclintit până la finalul primei reprize. Nu era primul moment de cumpănă de la acest European pe care deținătoarea titlului mondial îl traversa. Ungaria a ținut-o în șah în a doua etapă a fazei grupelor. Franța a remizat apoi cu Portugalia, partidă în care Benzema înscria primele sale goluri la un European. Vedeta din atacul lui Real Madrid a trimis din nou mingea în plasă și aseară, în minutul 57, după o reluare superbă la care Yann Sommer nu a avut nicio șansă. Golul nu ar fi fost posibil fără Mbappe, care l-a servit excelent pe fostul jucător al lui Olympique Lyon. Același Mbappe trecuse pe lângă gol cu puțin timp înainte. Pe când se dezmeticea după execuția lui Benzema, Sommer s-a trezit din nou cu mingea în plasă. Apucase să devieze șutul lui Griezmann, dar a fost neputincios în fața aceluiaș Benzema, care a marcat de această dată cu capu. “S-a aflat în locul potrivit, la momentul potrivit”, a fost reacția mamei mele. Întradevăr, numai un jucător de talia lui Benzema putea fi protagonistul unei astfel de faze. Benzema a lipsit ani de zile din selecționata Cocoșilor Galici, ratând șansa de a lua o medalie de argint la Euro 2016 și de a-și adăuga în palmares medalia de campion mondial în 2018, dar s-a întors cu o motivație incredibilă, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Același Benzema înscria împotriva Elveției la Cupa Mondială din 2014, într-un meci câștigat cu 5-2 în faza grupelor. O victorie clară se continua și aseară, odată cu reușita de vis a lui Pogba. Mijlocașul lui Manchester United a găsit un culoar perfect pentru a șuta și a expediat balonul direct în vinclul porții lui Sommer. Pe chipul lui Didier Deschamps se vedea ușurarea, în timp ce în ochii lui Vladimir Petkovic se observa resemnarea. În minutul 75, la scorul de 3-1 pentru Franța, Elveția se regăsea în situația Croației la meciul cu Spania de la Copenhaga. Ambele echipe au deschis scorul, ambele au ajuns apoi să fie conduse cu 1-3. Totuși, nu îmi închipuiam un scenariu similar cu finalul timpului regulamentar al partidei din Danemarca. Am închis televizorul, convins fiind că dimineață voi citi în toate ziarele cum Franța a mai făcut un pas către trofeul ratat acum cinci ani. Dimineață, însă, am avut o mare surpriză. Elveția s-a impus cu 5-4 la loviturile de departajare. Asemeni Croației, elevii lui Petkovic au trimis partida în “extra-time” grație marcatorului de la primul gol Seferovic și a lui Mario Gavranovic. Spre deosebire de croați, însă, elvețienii au reușit să-și ducă misiunea până la capăt. Yan Sommer – portar învins în două rânduri de Modou Sougou și o dată de Pantelis Kapetanos în dubla cu FC Basel care a calificat-o pe CFR Cluj în grupele Champions League pentru ultima dată, în 2012 – a apărat cu strășnicie ultima redută a Elveției în reprizele suplimentare și a contribuit astfel la calificarea Elveției în sferturile de finală. Este calificarea unei selecționate ambițioase, a unui tehnician despre care am aflat numai cuvinte de laudă în toamna anului trecut. ”Vladimir Petkovic este un antrenor foarte bun, dovadă că acum este selecționerul Elveției. Mi-a fost antrenor la Bellinzona, în liga a doua din Elveția, unde am jucat un baraj de promovare. Mulți colegi de la Bellinzona au ajuns la Young Boys, o echipă cu pretenții, una care se bătea an de an la câștigarea titlului,o echipă căreia i se spunea Borussia <<Dortmund a Elveției>>. De la Bellinzona, Petkovic a ajuns la Young Boys”. Cristi Todea, component al echipei cu care Gaz Metan Mediaș a eliminat-o pe Mainz în 2011, mi-a povestit aceste detalii într-un interviu pentru Look Sport. Tot el mi-a spus în același dialog că salariile erau mereu plătite la timp cât a jucat în Elveția, indiferent de valoarea contractului.
REEDITAREA UNUI MECI DE LA CUPA MONDIALĂ DIN 2010
Astăzi, de la ora 19:00, Anglia și Germania vor reedita meciul din optimile Cupei Mondiale de acum 11 ani. Atunci, în Africa de Sud, Frank Lampard a avut un gol perfect valabil, dar la momentul respectiv nu era utilizată tehnologia video pentru linia porții. Anglia a pierdut cu 1-4, într-un meci unde Thomas Muller, în vârstă de numai 20 de ani, marca două goluri. La finalul competiției unde Germania va cuceri medalia de bronz, Muller era desemnat cel mai bun tânăr jucător al turneului și unul dintre golgheterii ediției (cu cinci reușite, într-un clasament împărțit cu legende precum Diego Forlan, Wesley Sneijder și David Villa). Peste câteva ore, același Muller se va regăsi din nou în formula de start a nemților, chiar în fața englezilor. Ziua se va încheia cu duelul dintre Suedia și Ucraina. Ultima s-a calificat în fazele eliminatorii de pe locul trei. Doar patru din cele șase echipe clasate pe această poziție puteau merge mai departe, iar Ucraina a fost ultima care a îndeplinit criteriile de departajare. De pe locul trei s-au mai calificat Portugalia, Cehia și Elveția, în timp ce Finlanda și Slovacia au avut cele mai slabe punctaje în acest clasament și au părăsit întrecerea. În urmă cu nouă ani, selecționerul Andriy Shevchenko marca două goluri și îi aducea țării sale prima victorie la un Campionat European, împotriva Suediei, care a condus după reușita lui Zlatan Ibrahimovic, absent la ediția din acest an din cauza unei accidentări. La nouă ani distanță, Shevchenko se pregătește de un nou duel cu Suedia, de această dată din postura de tehnician. La Euro 2012 și-a făcut o retragere frumoasă din echipa națională, acum are șansa a-și trece în palmares o prestație de vis la Euro 2020 cu selecționata pe care o antrenează.
Ar mai fi încă multe de spus despre Euro 2020, având în vedere că nu am avut suficient timp pentru a-l analiza. Acest turneu ne-a demonstrat tuturor că viața trebuie pusă mereu pe primul loc, ținând cont de ce i s-a întâmplat danezului Christian Eriksen, jucător pe care l-am văzut pe viu în 2017 la partida România – Danemarca de la Cluj, scor 0-0, din preliminariile Cupei Mondiale organizate de Rusia. Eriksen a suferit un stop cardiac în meciul cu Finlanda, dar a fost salvat și ne-a oferit tuturor o lecție. Atunci când primim o a doua șansă trebuie să profităm de ea. Fiecare moment din viața noastră trebuie prețuit. Fiecare lucru aparent banal poate fi extrem de valoros dacă vrem dacă avem capacitatea de a-l înțelege. Orice obiectiv pe care ni-l setăm are importanța sa, dar înainte de toate trebuie să avem grijă de sănătatea noastră, să ne dozăm energia înainte de a porni la drum într-un proiect.
RONALDO ȘI OBSESIA PENTRU PERFECȚIUNE
Mi-a plăcut Portugalia, chiar dacă nu își va putea apăra titlul cucerit în urmă cu cinci ani. În prima etapă a trecut fără probleme de Ungaria (3-0), pentru ca în a doua etapă să piardă în fața Germaniei (2-4) deși a avut momente când lăsa impresia că are meciul sub control. A obținut apoi o remiză cu Franța și a apoi a urmat eșecul la limită cu Belgia, un eșec survenit după golul excepțional marcat de Thorgan Hazard în finalul primei reprize. Poate nu e la fel de celebru precum fratele său Eden, însă duminică, Thorgan a demonstrat că are și el un cuvânt important de spus la naționala țării sale. Gloria obținută duminică nu i-o mai poate lua nimeni. Ronaldo, la cei 36 de ani ai săi, a părăsit terenul profund dezamăgit la final, aruncându-și banderola de căpitan. Unii ar putea spune că e momentul să se retragă, că se face de râs, că este în plus la naționala Portugaliei. Nimic mai fals. Victoria cu Ungaria, din primul meci, i se datorează în mare măsură, când a marcat două goluri. Cu Germania a deschis scorul și tot el a oferit o pasă de gol mai frumoasă chiar decât reușita lui Diogo Jota. Același Ronaldo a marcat de două ori în poarta Franței, de la punctul cu var, însă, într-un meci crucial. Astfel de confruntări, cu mize foarte mari, vor fi întotdeauna greu de gestionat. Presupunând că Euro 2020 a fost ultimul său turneu final, Ronaldo lasă în urmă multe momente grandioase. A jucat la cinci campionate europene, la primul ieșind vicecampion pe Bătrânul Continent, iar la penultimul ridicând în premieră un trofeu cu țara sa. A evoluat la patru campionate mondiale, iar în 2022 ar putea avea în palmares – asta dacă va fi convocat și dacă va mai juca – meciuri la zece turnee finale (cinci europene și cinci mondiale). Același Ronaldo mai are nevoie de un singur gol pentru a deveni cel mai bun marcator la o echipă națională. În prezent are 109. Același Ronaldo este singurul fotbalist care a marcat peste 100 de goluri în trei campionate diferite (Anglia, Spania și Italia), unde a și cucerit titluri cu Manchester United, Real Madrid și Juventus. Tot el are cinci trofee UEFA Champions League în palmares, primul cu United și patru alături de Real. Toate aceste cifre dovedesc faptul că titlul dat de Luca Caioli în lucrarea dedicată carierei lui Ronaldo <<Obsesia pentru perfecțiune>> nu este deloc întâmplător. Cristiano și-a depășit de multe ori limitele și continuă să și le depășească la o vârstă când alți colegi din generația sa sunt de mult retrași din activitate.
Mi-a plăcut și Ungaria. Deși au pierdut categoric primul meci (0-3 cu Portugalia), trebuie remarcat faptul că maghiarii au avut poarta intactă până în minutul 84. Tot vecinii noștri au condus-o pe Franța, nimeni alta decât campioana lumii, la Budapesta, iar în ultima etapă au ratat la mustață optimile după ce s-au aflat de două ori în avantaj în partida cu Germania. Acum cinci ani, Ungaria era singura echipă de la Euro care marca de trei ori în poarta Portugaliei, într-un egal de senzație din ultima etapă a fazei grupelor.
În finalul acestui material, neobișnuit de lung, am speranța că Euro 2020 ne va mai oferi meciuri la fel de frumoase cum au fost aseară. Prin astfel de rezultate, prin astfel de momente fabuloase, fotbalul adevărat va supraviețui.
